1.
Film d'animation typographique minimaliste à saveur environnementale, rythmé par la chanson «Nostrand» du groupe Ratatat réalisé par Olivier Beaudoin, designer graphique;
http://www.kalomnie.ca
«Diplôme d'Or» - Écodesign 2007 de St-Pétersbourg
What Are YouTo Me!?
Traisem un an plin de ura,fara nici un pic de neznadejde,o ura neinduplecata,rece,cruda.Singura pe care vroiam sa o revad eram eu.O mai cautasem de 2 ori in perioada mea de izolare,dar parca intrase in pamant.Renuntasem repede.Revedere exuberanta.Ajunsa in cutia de amintiri.Ce dilema stupida!
Luam maruntele dar multele idei care`mi zburau prin minte ca verdictele de sine statatoare.Stiam raspunsurile,nu era nevoie sa mi le dea cineva...O lume decupata dintr`un vis...
Auzeam cioburile tipand.Priveam ametita miscarile din jurul meu fara sa le gasesc rostul.Totul se petrecea in relanti.Ma aflam sub narcoza momentului,de parca fusesem ijectata cu xilina.Parca aterizasem in mijlocul unui dans ezitant.Pentru prima data in viata nu stiam cum sa ma port.Fusesem luata pe sus,fara sa constientizez ca trebuie sa pun capat acelei uri care`mi ingretosa suflatul,dar ma tinea in picioare,acelei tristeti de care nu ma puteam deprinde.
Rade.Scurt,puternic.O voce senzuala.sigura pe ea.O privire capruie,intunecata...Am ranjit si eu,ce altceva puteam sa fac!?Ma zgribulesc din nou pe dinauntru.Se uita la mine parca vrand sa ma descifreze.Acel personaj controversat.
Era totul atat de transparent.Zambesc,in schimb,zapacita.Imi doream o bruma sofisticata de simplitate si frumusete,de ceva real,palpabil,ceva care sa ramana in viata mea sau ceva dupa carensanalerg in acea inconstienta teribila ca a unui copil.Dar,ca prin farmec totul capata dimensiuni de basm.Urca in mine o mare caldura placuta,ametitoare,pe acorduri gradate,uit,fara sa mi dau sama cum,toate zbaterile mele,toate intrebarile carora nu le am gasit raspuns,toate noptile in care,catarata pe geam,priveam universul...atat de tanara si deja credeam ca am vazut prea multe...atata tinerete! Uitasem ca fiecare gest atrage dupa sine altele,ca fiecare relatare e o alta poveste inceputa careia deja i se pregateste sfarsitul.Ca urcusul pe panta emotiilor merita cel putin la fel de mult ca coborasul.
Carusel al neputintelor amoroase.
O revolutie a coardelor vocale.a papilelor gustative...simplitatea cu care mi se adresa,sinceritatea momentului,inflacararea in ochii astia inchisi...Tandretea asta studiata.
E ciudat cum o ia razna imaginatia in mii de scenarii posibile...
Ei bine...Trebuie sa ma chem la oridne,nu ma vreau imblanzita,mai mult decat orice nu suport afectivitatea altcuiva,devin epede dependenta...Iar acum sunt prea obosita.
Ma privea adanc,linistit,rascolitor.
Vroiam sa pastrez privirea asta atat! Dar de unde sa stiu ca Dumnezeu era surd la ora aceea?
Mi`am aprins o tigara ca sa ma pot intoarce la mine,am tras primul fum care mi`a inmuiat ghenunchii.Dar,incet-incet,in timp ce otrava intra in plamani am inceput sa regasesc ura de`a trai,vointa de a uita,rezistenta la singuratate,mi`am ascultat bataile regulate ale inimii si am facut primul pas spre sanctuarul meu...apoi al doilea...apoi urmatorul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)